Veteranul1 in Delta Dunarii cu Karpaten Turism. Etapa 4

Veteranul1 in Delta Dunarii cu Karpaten Turism. Etapa 4.

Azi 27 septembrie suntem ancorati la debarcaderul din Valkovo. Cica asta era localitatea care pe timpul cat Romania detinea acest teritoriu era cea mai mare “producatoare” de icre negre.

Timpul nu este bun si vasul Dnepr Princess nu poate risca sa navigheze pe Marea Neagra fiind valuri artagoase aduse de vantul din est. In aceste conditii suntem nevoiti sa mergem cu autocarul pana la Odesa. Luam micul dejun si primim fiecare o punga cu de-ale gurii, sandvisuri, prajituri si apa. Ne imbarcam in autocarul numarul 4, un autocar supraetajat.

Marturisesc ca este pentru prima oara cand calatoresc mai mult cu un astfel de vehicul. “Nemtii” au avut la dispozitie trei autocare clasice. Nu a fost o problema deosebita, chiar de la etaj se vede mai bine decat jos, are ceva probleme cu stabilitatea pe drumurile proaste si iti creaza impresia ca il lovesti pe cel din fata.

Hai la drum!  Caci este un drum de patru ore pana la Odesa, un drum de vreo 250 de kilometri. De la inceput va spun ca am fi putut sa ajungem la Cetatea Alba, dar probabil ca ucrainienii au evitat sa ne prezinte situatia unui drum sa zic judetean. Am mers deci pe magistrala, uneori bine si recent astfaltata, alteori plina de hartoape. Oricum cu mult mai bun drumul acesta fata de cel ce ne-a zapacit rinichii acum o luna intre Cernauti si Soroca. Facem un popas la Tatarbunar la autogara pentru nevoi fiziologice.

Ca veni vorba daca mergeti in Ucraina trebuie sa aveti 2,3 sau 4 grivne pentru plata grupurilor sanitare.  Autocarul nostru a avut la bord un vorbitor de limba romana. Omul era un fel de director administrativ pe vas. Surpriza! Vladimir, ucrainianul cu pricina, ne numara si plateste toaletele.

Soseaua trece la un moment dat pe teritoriul Moldovei, vreo cativa kilometri, ceva similar cu trecerea prin Bosnia Hertegovina pe coasta Dalmata. Niciun control. Trecem sa zic asa in fuga autocarului. La intoarcere a fost la fel. Nistru e un fel de granita natural caci prina intre cele doua tari. Intram in sfarsit in Odesa. Este un oras mare cu 1.000.000 de locuitori. Un avantaj al transportului cu autocarul a fost faptul ca am strabatut Odesa in lung si lat, lucru imposibil daca ancoram in portul Odesa.

 

 

 

 

 

 

 

 

In imediata apropiere a universitatilor luam si un ghid local in persoana unei doamne profesor universitar. Ne explica bunele si relele orasului, date istorice, date statistice si atentie la buzunare caci prin Odesa misuna hotii. Grupul nostru nu s-a intalnit cu ei. Singura persoana care ne-a “atacat” a fost o domnita care incerca sa vanda ilustrate si care a insotit grupul pe o distanta destul de mare. Oprim in apropierea Operei si de aici o luam pe vechile strazi, intram pe faleza, vedem portul, iar la Opera, apoi pe strazile principale pana la mitropolie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Suntem la Milano?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Un oras placut, cateva ore ajung pentru a-l bate cu piciorul. Avem si mijloace auto la dispozitie.

 

 

 

 

 

 

 

Sunt si scutere la indemana celor vrednici. O fetita din grupul nostru de etnie maghiara s-a infratit cu un baietel ucrainian si sa te tii alergatura. Pustiul conducea extraordinar. Dracia aia chiar mergea cu motor in regula.

Reusim sa pierdem doi turisti. Vladimir se duce in cautarea lor, ii recupereaza si ii conduce la un restaurant. Acolo ajungem si noi cu autocarul. Ucrainienii dau masa de pranz la local. Mancam, se face o mica alergatura dupa icre negre sau rosii si hai inapoi la vas. Am avut un mare noroc cu un domn, fost director al Muzeului National de Istorie, care ne-a prezentat cu lux de amanunte zona strabatuta. Un om de o vasta cultura, ii multumesc si pe aceasta cale. Pe la noua suntem pe punte. Sa vedem cateva imagini si ale Odesei zilelor secolului nostru.

 

 

 

 

 

 

 

Maine mergem pe canalele deltei din Ucraina.

About veteranul1